duminică, 23 octombrie 2011

intrucat partea asta din mine cred ca a murit, pun aici poza pe catafalc

de pe vremuri, cand inca imi pasa :

    • cand au inceput Luther, Ghandi, Mandela sa pledeze pentru o cauza cei multi nu erau pregatiti sa lupte, nici prin gand nu le trecea ca se poate obtine EVOLUTIA, SCHIMBAREA
      deci, tocmai, ca nimeni nu era pregatit, desi problema exista si durea foarte tare.
      asa cum probleme exista mereu in lume.
      e meritul lor (Mandela, Gandhi, Luther) ca au facut oamenii simpli sa constientizeze, sa capete curaj vazand exemplul marelui sacrificiu al unui seaman al lor), sa li se alature si sa ceara IMPREUNA schimbarea.
      e o secventa foarte relevata in Nemo (desenul animat) in care un banc mare de pesti este prins (Nemo, inclusiv) in plasa unui pescador. situatia e critica (:p) dar, pana nu vine Nemo sa le spuna sa impinga IMPREUNA in jos, ca sa rupa plasa, acestia nu stiu sa faca altceva decat sa isi accepte drama (poate multi nici n-o constientizeaza)
      ce spui tu e ca si cum, de exemplu, in Romania nu exista nici un domeniu in care schimbarea sa fie imperativ necesara
      ca cei multi sa inteleaga ca ceva TREBUIE/POATE fi schimbat, trebuie mai intai sa aiba aceasta REVELATIE. din ce am vazut eu pana acum, altfel decat prin intermedierea unui lider carismatic oamenii simpli nu au revelatii de felul asta. si daca nu russti sa ii motivzi pe oamenii simpli nu ai nici o revolutie, decat de forma, (si cam asta a fost toata epoca moderna a Romaniei, din pacate…romanii nu prea si-au asumat reformele, by default…pentru ca ele au venit ca ordin “de sus”, de la diferite elite (reale sau venite pe tancuri) fara ca masa sa fie constienta si motivata)
  1. Cel mai frumos vis, da, sa evoluezi, dar cum?, cand nu sunt conditiile minime necesare, cand o masa mare este impotriva ta si a ideilor tale, cand fiecare zi seamana cu cealalta, sau chiar arata mai rau, cand toti vor sa te pacaleasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu. Un vis frumos, poate copii nostri vor avea ocazia sa schimbe ceva!
    • daca in atmosfera asta se desfasoara si nuntile pe care le organizati, n-as vrea sa particip la vreuna din ele :) )
      si “copii” se scrie cu 3 i, btw
      iar aia cu “toti vor sa te pacalasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu” a fost apocaliptica
      cam ca aici http://www.youtube.com/watch?v=yysbbPStfWw (multumim, neagrigore :D ) pe la minutul 2 si ceva secunde
    • @Nunti – copii nostrii nu vor schimba nimic daca noi vom sta cu capul in nisip, astepand pe Mesia. Nu vor face decat sa ne imite, poate eventual s-o faca mai bine (sa infiga si mai adanc capul in nisip). Despre asta este vorba. Da, toate zilele sunt la fel. Dar ce facem, ce faci tu pentru ca acele zile sa nu mai fie la fel?
      @Johnesy – inteleg ca nu esti de acord dar parca a fost cam dura reactia, nu crezi? Hai sa lasam omul sa vorbeasca, cine stiem, poate are ceva interesant de spus ;)
    • duritatea mea se explica prin faptul ca STIU ce inseamna sa iti fie greu, dar nu ma vaicaresc, ci fac in asa fel incat sa nu aduc greul meu si pe umerii altora, sa nu aduc negura si in sufletele altora
    • @Johnesy – multora ne este greu – dar, ca tot ai tu ceva cu mine ca revin la Steinhardt, una din marile lui povete tocmai despre asta vorbeste, despre cei care, cu efort, au reusit ce si-au propus. Ca asta a insemnat sa urce muntii, sa slabeasca 50 de Kg sau sa aiba o atitudine demna, tine de fiecare. Sa ajungi acolo insa nu-i decat o parte din drum. Sa poti sa fii in stare sa-l accepti pe cel care nu a avut puterea si determinarea s-o faca pana la capat, desi si-ar fi dorit acelasi lucru, este partea cea mai grea, poate. Chiar daca asta-ti aduce aminte, dureros, de tot efortul facut de tine.
  2. @Johnesy – ai dreptate, copiii se scrie cu 3i, m-am grabit si eram sub influenta unei zile in care toate mi-au mers pe dos, poate prin ce am scris am vrut sa ma descarc putin, sa-mi gasesc echilibrul interior.
    @Marian Vulpe – Este adevarat, trebuie sa fim optimisti, altfel nu rezolvam nimic.
    • Daca te-ai descarcat, e un lucru bun. Poate mai bun decat tot restul comentariilor ;) Pune mai putin suflet in incrancenare si mai mult in vorbe cu prietenii si la final vei iesi in castig ;)
    • :) )) de unde-ai scos-o si p-asta, ca am ceva cu tie ca revii la Steinhardt? imi place ca e un stalp de rezistenta pentru tine viziunea lui asupra vietii – oricum, mai bine decat sa te reazemi pe viziunea cioranesca :p
      cred ca ti-am mai spus unde ma despart eu de Steinhardt, acolo unde spune ca unui betiv nenorocit de soarta e crestineste sa ii dai bani de bautura daca vine sa iti ceara de pomana.
      eu as lupta pana in panzele albe sa-l aduc pe drumul cel bun, in locul lui Steinhardt, dar nu i-as da.
      da, nu accept vaicareala cuiva care nu a avut puterea si determinarea.
      mai mult, consider ca nu exista “nu am putere si determinare”.
      exista in schimb cei blanzi si toleranti ca tine, care le intretin acestor oameni credinta ca ei nu au putere si determinare, ca ei nu pot, etc.
      eu sunt de parere ca acestor oameni trebuie sa li se spuna verde-n fata ca sunt perfect capabili ca si ceilalti sa reuseasca si sa nu-si mai caute scuze.
      dar nu este cazul aici.
      organizare nunti era doar trist/trista si le vedea pe toate in negru. avem toti zile de-astea. si stia si el/ea ca nu e chiar asa de negru dracul, dar se rasfata :p de aici reactia mea mai usturatoare.
      si o sa apelez la firma lui/ei de organizare nunti, i caz ca. desi e o sansa de 1 la un mlrd sa mi se mai intample.
    • Vezi tu, tocmai pentru ca astfel de situatii se pot intampla (sa prin pe cineva intr-o pasa proasta), personal cred ca e mai bine sa lasam usturimea deoparte. Poti sa-i spui unui om ca poate orice si oricat vrei tu – pana cand nu va simti si nu-si va dori asta, nu te va auzi. Nu de vointa ducem lipsa ci de motivare. Iar un raspuns cinic si dur nu prea are sanse sa motiveze pe nimeni, poate doar in anumite si foarte specifice circumstante.
  3. :) )) adica daca cineva spune :
    “cand nu sunt conditiile minime necesare, cand o masa mare este impotriva ta si a ideilor tale, cand fiecare zi seamana cu cealalta, sau chiar arata mai rau, cand toti vor sa te pacaleasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu. Un vis frumos, poate copii nostri vor avea ocazia sa schimbe ceva!” este ok si acceptabil,
    iar daca eu ii spun ca ce spune el acolo e complet out of line, adica ii spun, de fapt, ca NU FIECARE ZI SEAMANA UNA CU ALTA, CA NU TOTI VOR SA TE PACALEASCA CA SA SE LAUDE MAI TARZIU, CA NU DOAR COPIII NOSTRI SE VOR PUTEA BUCURA”… sunt cinica (si dura!!!) ?
    • Conteaza si cum o spui ;) De spus avem dreptul sa spunem aproape orice, modul in care o facem insa trebuie modulat in mod corect, asta daca nu vrem sa vorbim doar pentru a sti ca am vorbit. Degeaba urli un adevar, cand receptorul tau este ingrozit de urletul in sine – nu va mai ajunge nici un mesaj la acesta din urma. Si ce ai reusit sa faci?
  4. nimic nu trezeste mai bine din selfcomforting decat urlatul…si unii oameni stau cu anii intr-o ciorba calduta de autocomplezenta in care au fiert si rasfiert mii de scuze (sau aceleeasi, de fiecare data)
    te las pe tine, cu vorba ta mieroasa dar de adevar afirmatoare, sa ii pui intr-o alta ciorba calduta, sa vedem ce obtii :p
  5. “nimic nu trezeste mai bine din selfcomforting decat urlatul” – pe tine ;) La altii pot functiona alte mecanisme – imi dai voie sa cred asta?
    In ultima parte nu prea am inteles ce ai vrut sa zici.
  6. ok, macar am cazut de acord ca nu sunt cinica.
    eu nu cred nici ca am urlat, dar poate ai tu auzul mai fin :p
    E cum nu se poate mai trist si grav ca oamenii care se lasa sa le scape pe gura chestii din astea gen “lumea in care traim e oribila, toti sunt niste escroci, nimic nu se mai poate schimba” sunt, sau vor deveni parinti; poi fi sigur ca-si vor manifesta resentimentele/dezamagirea si in fata copiilor lor; iar acestia vor perpetua sablonul de gandire al ciobanului din Miorita si/sau al textelor din Parazitzii (sper ca nu am scris gresit :p), adica acceptarea resemnat-filosofica si/sau autovictimizarea cu pumnul in piept, pe tema destinului “implacabil” personal sau colectiv.
    nu vad de ce as manifesta caldura si acceptare toleranta, asa cum faci tu, fata de o atat de nociva atitudine.
  7. am ascultat povestea, Marian
    toleranta parintelui Iscu fata de tortionarul Vasilescu e cu totul altceva. el l-a iertat pe un om care se caia, care isi deschisese sufletul si venea in genunchi pentru iertare.
    eu ii cert pe cei care nu vad, si nu VOR sa vada, sau le e prea comod cu ochelarii de cal pe nas. pe cei care se complac, care se vaicaresc.
    ok, un ultim lucru, Marian, dragul meu drag.
    ce a spus pastorul la sfarsit? mai asculta si tu o data.
    pentru ca si el spune exact ce spun eu.
    noi ne suparam ca e supa rece, iar un muribund si-a iertat si mangaiat calaul care cersea iertarea pacatelor.
    asta ii spuneam si eu lui nunti…ar trebui sa ne fie rusine cand ne vaicarim.
    pilda asta ar trebui sa i-o fi dat spre ascultare lui nunti.
    citeste si aici http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5165
    • Ideea la care tin eu cu dintii e ca cei mentionati mai sus nu au tinut mortis sa le fie cunoscute nici faptele si nici intentiile. Ba dimpotriva chiar. Atunci cand au ales sa dea o povata, au facut-o cu vorba blanda si cu smerenie. Smerenie, un cuvant care din pacate nu mai face din vocabularul nostru – si e tare rau fara el.
  8. ia sa vedem, cat de blanda si smerita sa incerc sa fiu? cam asa http://www.youtube.com/watch?v=LT8bUdhbQqA
    ? :)
    ai fost la el la concert? dar ce dor mi s-a facut sa merg la un concert de-al lui Florin…urmatorul nu-l mai ratez
    • Uite ca la Chilian n-am ajuns niciodata sa-l vad in concert – nu s-a nimerit. Dar e pus pe lista ;)
      PS – Aia e piesa de ascultat dimineata, motivationala inainte de plecat la munca :P

       
       (schimb de comentarii la insemarea lui Marian http://vulupe.com/2011/02/07/revolutii-si-revolutionari/#comment-2215 )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

So ?