"Daca in Mongolia am simtit ce inseamna libertatea cu adevarat, in Papua Noua Guinee si pe Insula Pastelui am constientizat sentimentul fericirii depline. Am fost in 2003 in Australia si Oceania si doream foarte mult sa ajung in Papua Noua Guinee, despre care lumea imi spunea ca este o tara periculoasa. Initial am fost dusa pe o insula asezata pe un recif de corali – o zona absolut superba. Apoi, fiindca doream sa calatoresc in zona montana, am primit doi ghizi – doi tineri papuasi. Initial imi era nitel frica de ei. Erau zvelti, imbracati sumar, desculti si mergeau cu maceta prin padure, taind vegetatia spre a face loc de trecere. Mi-a fost teama sa nu-mi taie si mie capul cu maceta, stateam chiar un pic in urma lor, dar pana la final ne-am imprietenit si am descoperit ca sunt oameni foarte pasnici. M-au invitat sa le vizitez satul de colibe si a fost o experienta extraordinara. Acolo am vazut pentru prima data o pasare unicat – kasoay – care are se pare reminiscente din perioada glaciatiunii. Este o pasare imensa, cat biblioteca de mare, asemanatoare unui curcan, cu picioarele acoperite cu solzi. Bastinasii o prind cand e pui si o inchid in cusca, pentru ca ea reprezinta zestrea tinerelor papuase la nunta. Sunt extrem de rare, de aceea o asemenea zestre spune ceva despre statutul social al fetei. Ei bine, in mijlocul acestor oameni care seara de seara se aduna in jurul focului pentru a manca, dansa si canta m-am simtit fericita. Un moment in care nimic nu ma incorseta, niciun gand, nicio teama."
Uca Marinescu, de aici
Intrebare : cum facem sa ne intoarcem si noi, astia civilizati si avansati, acolo, inainte sa ne autodistrugem toti, de nervi ?
Ca ma gandeam la ce spunea o fata care isi face lucrarea de licenta in sociologie pe tema comunitatii ciclistilor romani, plecand de la propria experienta :
"Mă simţeam “specială” şi nu îmi era clar motivul pentru care o bicicletă mă poate face să mă simt aşa. Ca să mă lămuresc, am început să fiu mai atentă la cei din jurul meu care, la rândul lor, utilizau bicicleta, şi să observ mai atent cum fenomenul pendulează între online şi offline.
Din punct de vedere teoretic, mă voi axa pe necesitatea individului de apartenenţă la un grup şi interacţiunea individ-grup şi viceversa ca metodă de influenţă asupra altor indivizi din exteriorul grupului."
Cred ca mersul in turele de bicicleta alaturi de alti oameni e adunatul in jurul focului pentru a manca, dansa si canta, al nostru :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
So ?