citeam aici o insemnare a unui autor admirabil, pe care il citesc cu real si persistent interes, insemnare in care, plecand de la :
"Aţi remarcat că atunci când staţi pe un scaun într-un mijloc de transport în comun ca vitele, iar persoana de lângă dumneavoastră se revarsă din varii motive peste domnia voastră..."
se ajunge la :
"Cu cât eşti mai atent la cei din jur, cu atât rişti să ai mai puţine surprize neplăcute mai târziu. Eşti mai bine pregătit, iar România este una din ţările în care o pereche de bocanci salomon şi o haină impermeabilă, nu este îndeajuns pentru a face faţă intemperiilor şi injuriilor aduse bunului simţ."
si incheie cu :
Lasă că se deschid graniţele Chinei şi atunci să te ţii spaţiu vital."
(literele ingrosate imi apartin)
si mi-a atras atentia finalul asta, referitor la granitele Chinei care se vor deschide.
eu chiar m-am dus sa caut daca s-a intamplat vreo schimbare semnificativa in China, gen revolutie...mda, alarma falsa.
intorcandu-ma la atitudinea insemnarii respective (si trecand peste ghetele salomon :p), avem un exemplu de sablon mental, atat de contagios, a la Mircea Badea, de dublare a greutatii specifice a vaicarelii si a lamentarii, in fata unei neplaceri :
-mai intai se exagereaza prin adaugarea unei dimensiuni internationale (partea ingrosata de mine);
-apoi se aduce in scena un scenariu apocaliptic (de genul drobului de sare din povestea "Prostia omeneasca" a lui Ion Creanga, in cazul nostru un autobuz ticsit de chinezi...destul de rasista conotatia, de altfel).
Privind la dimensiunile reale, a sta intr-un autobuz ticsit, la o ora de varf, nu ar trebui sa fie ceva pentru care sa scrii o insemnare apocaliptica...dar, depinde cu ce compari; sau, mai bine spus, depinde DE UNDE VII; cu ce "bagaj" personal intri in aceasta situatie.
Daca tocmai te-ai intors din Germania si te urci la 8 fara 10 in autobuzul 330, ai toate sansele sa faci o depresie :p asta daca nu stii ca oriunde ai fi, trebuie sa modifici reglajele, si sa ramai pozitiv. Si atent la buzunare :))
A, daca ti-ai propus sa schimbi ceva si vrei sa EDUCI si sa ARATI ALTORA CA GRESESC, atunci chiar ca trebuie sa uiti urgent atitudinea vaicarita si nemultumita.
Ce rost are sa treci prin viata stramband din nas?
Scuze, m-am exprimat eu eliptic. Ideea era că nu trebuie să mă mire că se-mpinge unu în mine, până când trebuie să spui stop. În mod ironic, dacă stai să te gândeşti, mesajul dorit de mine era exact invers, da ce să-i faci, nu întodeauna îţi iese cum îţi doreşti. Cât despre China, nu era nimic apocaliptic, ci doar o observaţie de bun simţ. Nivelul de trai va creşte la un moment dat, îndeajuns de mult încât să le permită chinezilor să iasă din ţară. Încearcă să-ţi imaginezi două milioane/zece milioane de turişti pe sezon, şi ţi se păreau japonezii că sunt peste tot. Cât despre Mircea Badea ... nu ştiu ce să zic.
RăspundețiȘtergereMesajul dorit de tine era exact invers?...like in : ce fitzos sunt, asa imi trebuie...sper sa vina mai repede niste invadatori si sa imi scoata fumurile astea din cap? :p
RăspundețiȘtergereNu stiu daca ai vazut aseara pe TVR1 prima emisiune cu Plesu si Liiceanu, in discutia lor despre speranta venise vorba despre LUCIDITATE si BUN SIMT. Plesu ii ironiza pe cei care inteleg sa isi exercite luciditatea lor stand, de exemplu, la o masa si nebucurandu-se de nimic pentru ca ei STIU cate calorii are aia, cat zahar ailalta, etc. Continutul caloric al unei cefe de porc este UN FAPT INCONTESTABIL, dar e absolut pointless sa manifesti luciditatea stand la masa si mancand...daramite observatia ta de „bun simt“ fata de un fenomen grav care NU S-A INTAMPLAT si nu se stie CAND SI DACA se va intampla vreodata, dar ar putea sa se intample...
Intreaba-te de ce nu ai facut, de exemplu, observatia de la fel de bun simt ca in curand (avem si un termen, actually, si anume in 2 ani) Bucurestiul va avea un nou tronson de metrou - realizare care va fi, dupa parerea mea, cea mai importanta chestie facuta dupa 90 in Bucuresti - tronsonul care va uni Drumul Taberei cu centrul, mergand pana in Pantelimon.
Deci, revenind, astfel de observatii de „bun simt", precum cea cu „o sa vedeti voi inghesuiala cand or sa ne invadeze chinezii“, sunt un fel acru de a te raporta la realitate...(si chiar nu cred ca esti xenofob, chiar nu cred asa ceva)... tu vezi inghesuiala, eu m-as uita mai intai la calitati : chinezii sunt foarte muncitori si constiinciosi, avem multe de invatat de la ei. Tu, insa, nu; tu cauti doar aspectele care iti confirma starea ta „grimm“ de spirit.
P.S. Din cate stiu, starea de spirit, culoarea de fond pe care vezi realitatea este ceva „educat“, adica este un sablon (de interpretare si raportare la realitate) preluat, mai mult sau mai putin constient, de la modelele umane principale langa care te-ai format.
by the way, nu vii si tu la o tura cu bicicleta?
RăspundețiȘtergereN-am fost la nici o tură până acum. Eu folosesc bicicleta pentru navetă. Încă nu i-am dat o întrebuinţare socială. Uite un blog interesant, apropo de biciclişti:
RăspundețiȘtergereBike Snob NYC
Systematically and mercilessly disassembling, flushing, greasing, and re-packing the cycling culture.
oh, doamne, poti sa fii linistit in privinta asta :))
RăspundețiȘtergereno "middle-aged investment bankers who hire coaches to help them target club races more effectively" printre riderii pe care i-am intalnit eu pana in ziua de azi. E posibil sa existe si grupuri mai sclifosite, nu stiu. Garantez doar pentru cei pe care ii cunosc. Si NICI unul nu manifesta vreo forma de snobism.
daca nu asta era problema, eu zic sa vii, sa vezi, si sa strambi din nas DUPA aia(ca sigur o sa fie multe de criticat, la cum te stiu eu :p); dar poate iti place mai mult decat iti displace, mai stii?
Linkul nu era neapărat legat de întâlnirile de biciclişti. Îl recomandam pentru talentul la scris.
RăspundețiȘtergereLa un moment dat, am făcut o pană în oraş şi s-a oferit un tip să mă ajute (din vorbă în vorbă, am ajuns şi la Vulpe printre alţii :)), m-a întrebat şi el. Dar când i-am spus cam câţi km fac eu zilnic, m-a înţeles. Încă nu m-a prins microbu. Mia ies pe ici, pe colo, prin împrejurimi, acasă, dar atât.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereda, clar, din felul cum pui problema e limpede ca pentru tine pedalatul n-ar fi aceeasi bucurie ca petru noi, n-ai avea ce sa impartasesti cu grupul
RăspundețiȘtergereAm trăit îndeajuns de mult în oraş ca să îmi dau seama că orice prilej de scăpat de cei patru pereţi înseamnă ceva bun. Dar nici nu m-a descrie ca un evanghelist al bicicletei, precum Hari sau Popan, şi ăsta este un eufemism.
RăspundețiȘtergere