"...Societatile sunt alcatuite din indivizi si sunt bune numai in masura in care ele il ajuta pe individ sa-si valorifice aptitudinile si potetialul si sa duca o viata ferita si creatoare. Cum au fost afectati indivizii de progresele tehnicii din ultimii ani? Iata raspunsul dat la aceasta intrebare de un filosof si psihiatru, doctorul Erich Fromm:
Societatea noastra occidentala contemporana, in pofida progreselor sale materiale, intelectuale si politice, duce tot mai putin la sanatatea mintala si tinde sa submineze la individ securitatea personala, fericirea, ratiunea si capacitatea de a iubi; ea tinde sa-l transforme pe individ intr-un automat care plateste pentru esecul sau uman cu o crestere a bolilor mintale si cu o disperare ascunsa sun un imbold frenetic de a munci si de a obtine asa-zisa placere".
Aceasta "boala mintala crescanda" a noastra isi poate gasi expresia in simptome nevrotice. Aceste simptome sunt evidnte si extrem de ingrijoratoare. Dar doctaorul Fromm mai spune: "Sa ne ferim de a defini igiena mintala drept prevenirea simptomelor. Simptomeele ca atare nu sunt dusmanul, ci prietenul nostru; acolo unde se manifesta simptome, exista un conflict si conflictul arata intotdeauna ca fortele vietii care nazuiesc spre integrare si fericire se mai lupta inca". Vctimele cu adevarat pierdute al bolior mintale se gasesc printre cei care par a fi cei mai normali: "Multi dintre ei par normali pentru ca s-au adaptat atat de bine la modul nostru de existenta, pentru ca glasul lor omenesc a fost redus la tacere atat de devreme in cursul vietii lor incat ei nici macar nu mai lupta sa nu sufere si nici nu mai manifesta simptomele, asa cum se intampla in cazul nevrozatului".
Ei nu sunt normali in sensul absolut al cuvantului; ei sunt normali doar in raport cu o societate profund anormala. Adaptarea lor perfecta la aceasta societate anormala da masura bolii mintale. Aceste milioane de oameni anormal de normali, ducand o viata cuminte intr-o societate la care - daca ar fi fiinte pe deplin umane - n-ar trebui sa se adapteze, mai au "iluzia individualitatii", insa de fapt ei au fost in mare masura dezindividualizati. Conformismul lor devine treptat asemanator cu uniformitatea. Dar "uniformitatea si libertatea sunt incompatibile. Uniformitatea este, de asemenea, incompatibila cu sanatatea mintala... omul nu e facut sa devina un automat si, daca ajunge asa ceva, i se distruge baza sanatatii mintale".
In decursul evolutiei sale, natura s-a straduit din rasputeri sa faca in asa fel incat fiecare individ sa difere de ceilalti indivizi. Noi ne reproducem specia prin aducerea genelor tatalui in contact cu cele ale mamei. Acesti factori ereditari se pot combina intr-un numar infinit de moduri. Din punct de vedere fizic si mintal, ficarae dintre noi este unic. Orice societate care, in interesul eficientei ori in numele vreunei dogme politice sau religioase, incearca sa standardizeze individul, comite o crima impotriva naturii biologice a omului.
Stiinta poate fi definita ca o reducere a multiplicitatii la unitate. Ea cauta sa explice fenomenele de o infinita diversitate ale naturii, ignorand unicitatea unor evenimente particulare si concentrandu-se asupra trasaturilor comune pe care le au ele si, in cele din urma, sintetizand un fel de "lege" in raport cu care ele capata sens si pot fi tratate in mod eficace. De exemplu, merele cad din pom si Luna traverseaza cerul. Oamenii observasera aceste lucruri inca din timpuri imemoriale. La scriitoarea Gertrude Stein oamenii erau convinsi ca marul e mar este marul, pe cand Luna e Luna este Luna. I-a revenit lui Isaac Newton sarcina de a observa ce au in comun aceste fenomene atat de asemanatoare si sa formuleze o teorie a gravitatiei dupa care anumite aspecte ale comportamentului merelor, ale corpurilor ceresti si, de fapt, ale oricarui alt element din universul fizic puteau fi explicate si tratate pe baza unui sistem de idei. In acelasi spirit, artistul ia nenumaratele diversitati si uniitati ale lumii exterioare si propria lui imaginatie si le confera un sens in cadrul unui sistem organizat de tipare de arte plastice, literare sau muzicale. Dorinta de a impune ordine in detrimentul haosului, de a produce armonie din disonanta si unitate din multiplicitate este un fel de instinct intelectual, un imbold primar si fundamental al mintii. In domeniul stiintei, artei si filosofiei, cele mai benefice roade le dau actiunile a ceea ce as putea numi "Vointa de ordine". E adevarat ca aceasta "vointa de ordine" a produs multe sinteze premature bazate pe dovezi insuficiente, multe sisteme absurde in metafizica si teologie, multe greseli pedante constand in confundarea notiunilor abstracte cu realitatile, a simbolurilor si abstractiunilor cu datele experientei imediate. Dar aceste erori, oricat de regretabile ar fi, nu fac prea mult rau, sau in orice caz nu direct - desi uneori se intampla ca un sistem filosofic gresit inteles sa dauneze indirect, fiind folosit ca o justificare pentru actiuni absurde si inumane. Tocmai in sfera sociala, in domeniul politicii si economiei politice devine cu adevarat primejdioasa "Vointa de ordine".
Aici reductia teoretica a multiplicitatii greu de stapanit la o unitate comprehensibila devine redutia practica a diversitatii umane la uniformitatea subumana, a libertatii la supunere si la sclavie. In politica, echivalentul unei opere de arta frumos compusa este fabrica ce-si desfasoara munca fara opintiri si in care lucratorii se adapteaza perfect masinilor. Vointa de ordine poate sa-i prefaca in tirani pe cei care pur si simplu aspira sa faca ordine in haos. Frumusetea ordinii este folosita ca o justificare pentru despotism.
Organizarea este un lucru indispensabil, caci libertatea se naste si capata un sens numai i cardul unei comunitati de indivizi care coopereaza liberi si se autoregleaza. Dar, desi indispensabila, organizarea poate sa fie si fatala. O organizare exagerata ii transforma pe barbati si pe femei in automate, sufoca spiritul creator si desfiinteaza insasi posibilitatea libertatii. Ca de obicei, calea sigura este cea de mijloc intre extremele reprezentate de doctrina liberalismului - laissez-faire - si, la capatul clalalt, controlul total.
In ultima suta de ani progresele succesive inregistrate in domeniul tehnicii au fost insotite de progrese corespuzatoare in domeniul organizarii. La masinile complicate a trebuit sa fie adaptate niste aranjamente sociale complicate menite sa actioneze la fel de lin si eficace ca si noile instrumente ale productiei. Pentru a se adapta acestor structuri, indivizii au trebuit sa se dezindividualizeze, sa-si nege diversitatea innascuta si sa se conformeze unui tipar standard, sa faca tot ce au putut pentru a deveni niste automate.
Efectele dezumanizante ale supraorganizarii sunt accentuate de efectul dezumanizant al suprapopularii. Pe masura ce ia amploare, industria atrage o populatie crescanda a numarului din ce in ce mai mare de oameni catre marile orase. Dar viata in acele mari orase nu duce la sanatate mintala ( ni se spune ca schizofrenia are cea mai ridicata incidenta printre locuitorii care roiesc in mahalalele oraselor industriale); si aceasta viata nu sprjina nici genul de libertate responsabila in cadrul unor grupuri mici si autonome care constituie conditia primara a unei democratii adevarate. Viata intr-un oras eeste anonima si, s-ar putea spune, abstracta. Oamenii sunt legati unul de altul nu ca personalitati totale, ci ca intruchipari ale unor functii economice sau, daca nu lucreaza, in calitate de cautatori iresponsabili de distractii. Supusi acestui gen de viata, indivizii au tendinta de a se simti insingurati si insignifianti. Existenta lor incetaza sa mai aiba vreun scop sau sens.
Din punct de vedere biologic, omul are un spirit gregar moderat, nu este un animal complet social, ci o fiinta mai curand asemanatoare cu un lup, sa zicem, sau cu un elefant, decat cu albina sau o furnica. In forma lor originara, societatile umane u semanau cu stupul sau cu furnicarul. Ele erau doar niste haite. Civilizatia este, printre altele, procesul prin care haitele primitive se transforma intr-un analog - o imitatie cruda si mecanica a comunitatilor organice de insecte sociale. In momentul de fata presiunile suprapopularii si ale modificarilor tehnologice accelereaza acest proces. Colonia de termite a ajus sa para un ideal realizabil si in ochii unora chiar dezirabil. E inutil sa spunem ca idealul, de fapt, nu se va implini niciodata. O prapastie imensa desparte insecta sociala de mamiferele aproape gregare, cu creierul foarte mare. Si chiar daca mamiferele si-ar da toata osteneala sa imite insecta, prapastia tot ar ramane. Oricat de mult s-ar stradui oamenii, ei nu pot sa creeze un organism social, pot sa creeze doar o organizatie; in tentativa de a crea un organism, ei nu vor crea decat un despotism totalitar.
Minunata lume noua prezinta un tablou imaginar si putin cam decoltat al unei societati in care incercarea de a recrea fiintele umane dupa chipul si asemanarea termitelor a fost impinsa aproape pana la limitele posibilului. ca suntem impinsi in directia "minunatei lumi noi" este evident, dar nu mai putin evident este faptul ca putem, daca dorim, sa refuzam colaborarea cu fortele oarbe care nu imping din urma. Pentru moment, insa, dorinta de a rezista nu pare sa fie foarte puternica si nici foarte raspandita. Dupa cum a aratat William Whyte in remarcabila sa carte Omul organizatiei , o noua etica sociala inlocuieste sistemul nostru etic traditional, sistem in care individul este primordial. Cuvintele cheie in cadrul acestei etici sociale sunt : "adaptarea", "ajustarea", "comprtament cu orientare sociala", "sentimentul apartenentei", "dobandirea deprinderilor sociale", "munca in echipa", "traiul in grup", "loialitatea fata de grup", "dinamica de grup", "gandirea de grup", "creativitatea de grup".
Ipoteza de la care porneste este aceea ca ansamblul social are mai mare valoare si semnificatie decat partile sale individuale, ca diferentele biologice innascute ar trebui sa fie sacrificate in favoarea uniformitatii culturale, ca drepturile comunitatii au prioritate fata de ceea ce secolul al XVIII-lea numea Drepturile Omului.
Daca ar fi sa ne luam dupa preceptele eticii sociale, Iisus a gresit total afirmand ca Sabatul - ziua libera - a fost facut pentru om. Dimpotriva, omul a fost facut pentru Sabat si el trebuie sa-si jertfeasca idiosicraziile innascute si sa se prefaca a fi genul de om social standardizat pe care organizatorii activitatilor de grup il considera ideal pentru scopurile lor. Acest om ideal este cel care manifesta o "conformitate dinamica" (vai, ce expresie delicioasa!) si o intensa loialitate fata de grup, o dorinta vesnic treaza de a se subordona, de a apaartine unei comunitati.
Iar omul ideal trebuie sa aiba o sotie ideala, foarte gregara, de o adaptabilitate infinita, si nu pur si simplu o resemnata fata de faptul ca sotul ei este credincios si supus in primul rand Corporatiei, ci sa fi supusa si credincioasa in mod activ, prin propria ei initiativa. "El numai pentru Dumnezeu, ea numai pentru Dumnezeul din el", dupa cum spunea John Milton despre Adam si Eva. Si, intr-o privinta importanta, sotia omului comunitar ideal o duce mult mai rau decat prima noastra Mama. Ei si lui Adam, Dumnezeu le-a ingaduit sa fie totaal neinhibati in privinta pierderii de vreme si a distractiilor tineresti.
Astazi, dupa un autor cate scrie in Harvard Businss Review, sotia omului care incearca sa se afle la inaltimea idealului propus de etica sociala "nu trebuie sa solicite prea mult din timpul sotului ei si nici din atentia lui. Data fiind concentrarea lui totala asupra slujbei sale, pana si activitatea lui sexuala trebuie sa fie impinsa pe un plan secundar". Calugarul face legaminte de saracie, ascultare si castitate. Omul integrat in societate are voie sa fie bogat, dar fagaduieste ascultare ("accepta teoria fara resentimente, ii priveste cu respect pe superiorii sai" - Mussolini ha sempre ragione - Mussolini are intotdeauna dreptate) si trebuie sa fie gata sa renunte chiar si la dragostea conjugala, pentru gloria superioara a societatii care profita de pe urma lui.
Este evident ca actuala etica sociala este pur si simplu o justificare post factum a consecinteor nedorite ale supraorganizarii. Ea reprezinta o incercare patetica de a transforma necesitatea intr-o virtute, de a extrage o valoare pozitiva din niste date neplacute. Este un sistem etic foarte nerealist si, ca atare, foaarte primejdios. Ansambul social, a carui valoare este de presupus ca ar fi maai mare decat a partilor sale componente, nu reprzinta un organism in sensul in care poate fi socotit organism un stup de albine sau o colonie de termite. Este pur si simplu o organizatie, o piesa a masinariei sociale. Nu poate exista valoare decat in raport cu viata si constiinta. O organizatie nu este nici constienta, nici vie. Ea nu este buna in sine. Ea eeste buna numai in masura in care promoveaza binele indivizilor care fac parte din intregul colectiv. A acorda organizatiilor intaietate fata de indivizi inseamna a subordona telurile mijloacelor. Ce se intampla atuni cand valorile sunt subordonate mijloacelor au demonstrat clar Hitler si Stalin. Sub onducerea lor oribila, telurile persoanei eru subordonate mijloacelor organizatorice printr-un amestec de violenta si propaganda, de teroare sitematica si de manipulare sistematica a mintii lor. In cadrul dictaturilor mai eficace, de maine, probabil ca va exista mult mai putina violenta decat sub Hitler si Stalin. Supusii viitorilor dictatori vor fi inregimentati fara suferinta de un corp de speialisti bine pregatiti in ingineria sociala
La intrebarea "Quis custodiet custodes?" - Cine ii va pazi pe paznicii nostri, cine ii va crea prin inginerie pe ingineri? - raspunsul este o negatie blanda, in sensul ca ei nu au nevoi de nici un fel de supraveghere. Exista un fel de convingere induiosatoare printre unii doctori in sociologie, potrivit careia doctorii in sociologie nu vor fi niciodata corupti de putere. Ca si Sir Galahad din legenda, ei au putere cat zece, pentru ca au inima curata - si au inima curata pentru ca ei sunt oameni de stiinta si au urmat sase mii de ore de cursuri de stiinte sociale.
Din pacate, invatamantul superior nu reprezinta neaparat garantia unei virtuti superioare sau a unei intelepciuni politice superioare. La aceste temeri pe motive etice si psihologice trebuie adugate temrile d natura pur stiintifica. Oare putem accepta teoriile pe care isi intemeiaza practica specialistii in inginerie sociala si pe baza carora isi justifica ei manipularea fiintelor omenesti? de exemplu, profesorul Elton mayo e spune categoric ca "dorinta omului d a se asocia in munca cu semenii sai este o caracteristica umana puternica, daca nu chiar cea mai puternica". Ei bine, eu as spune ca acst lucru este, in mod evident, neadevarat. Unii oameni nutresc, intr-adevar, genul de dorinta descrisa de Mayo. Dar altii nu o au. E o chestiune de temperament si de constitutie ereditara. orice organizatie sociala bazata pe prezumptia ca "omul" (indiferent cine ar fi acest "om") doreste sa se asocieze in mod continuu cu semenii sai s-ar transforma - pentru multi indivizi de ambele sexe - intr-un adevarat pat al lui Procust. Ei nici nu s-ar putea adapta decat prin amputare sau prin tragere pe roata.
Si iarasi, cat de romantic inselatoare sunt rlatarile lirice despre Evul Mediu cu care isi impodbesc operele multi teoreticieni contemporani ai relatiilor sociale: "Apartenenta la o breasla, la grupul de muncitori de pe o mosie sau la un sat il proteja pe omul medieval in tot cursul vietii si-i aducea pace si seninatate". Il protja de ce? ne-am putea intreba. Fara indoiala, nu de teroarea necrutatoare exercitata de superiori. Si cu toata acea "pace si seninatate", a existat pe tot parcursul Evului Mediu o enorma dezamagire cronica, o nefericire acuta si un resentiment patimas impotriva sistemului ierarhic rigid, care nu permitea nici un fel de miscare verticala, de ascensiune pe scara sociala, iaar pentru aceia care erau legati de pamant, chiar si prea putina miscare orizontala, in spatiu. Fortele impersonale, ale suprapopularii si ae supraorganizarii, si speciaistii in inginerie sociala care incearca sa dirijeze aceeste forte le imping in directia unui nou sistem medieval. Acest sistem reinviat va fi facut mai acceptabil decat cel initial prin binefaceri specifice "minunatei lumi noi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
So ?