Despre limita, libertate, destin

"In masura in care este un "lucru", omul este, la randul lui, "hotarat". In sensul ca el a primit "hotare": el ESTE, el este finit, el este constient de faptul ca este, el apartine unui sex, unei rase, unei epoci etc. El este totodata liber. Si pentru ca este liber, pentru ca libertatea este hotarul pe care el nu-l imparte cu nici un alt "lucru", sau care il despare de toate celelalte "lucruri", el este singurul "lucru" care este altceva decat un lucru.
El este lucrul care la randul lui, pe langa hotarele primite, poate da si isi poate da hotare. El este singurul dintre lucruri care poate hotara. In cazul lui, "a fi hotarat" are pentru prima oara un dublu sens: pe de-o parte, am primit hotare din afara mea; pe de alta, am primit hotare din interior, mi-am dat hotare, m-am hotarat si sunt hotarat. Faptul ca noi nu suntem "o data pentru totdeauna", faptul ca suntem in nesfarsite feluri, imprevizibile, uimitoare, contradictorii, provine din varietatea felurilor in care ne putem si putem hotara, in care ne putem si putem da singuri hotare.
Daca hotarul este cel care da identitate unui lucru, atunci noi ne definim neincetat.
..
Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotarat, cu libertatea lor, nelibertatea hotararilor mele; ei m-au hotarat "de dinaintea mea". Dar este randul meu apoi sa hotarasc, cu libertatea care mi-a fost hotarata, alte hotare, hotarele hotararilor mele.

Primul pas pe care il face copilul, in masura in care reprezinta prima infrangere a fricii si prima iesire din hotarul primit al imobilitatii sale, este prima zvacnire a libertatii sale, primul hotar propus si atins, primul simulacru de proiect si de preluare de sine in proiect.
..
Orice manifestare a libertatii se soldeaza cu clintirea existentei din perimetrul limitelor interioare, si astfel cu o TRANSFIGURARE a ei.
Spre deosebire de transfigurarea existentei prin esec, transfigurarea prin reusita devine exemplara, "iradiaza" asupra celorlalti si intra in depozitul memoriei colective.
...
Asa cum natura nu este aceeasi in toate exemplarele unei specii, ea nu izbuteste, luand chipul libertatii, sa se distribuie in acelasi fel in fiecare individ uman. Excelenta unui destin sau mediocritatea lui, maretia sau nimicnicia nu pot de aceea sa stea sub merit sau sub blam, ci numai sub generozitatea sau inclementa cu care natura s-a distribuit, ca libertate, in om.
Tocmai pentru ca potentialul dinamic al fiecarei vieti cade in afara alegerii noastre,  noi nu avem acelasi elan al depasirii si aceeasi intuitie a  posibilului, nu ne putem fixa si atinge teluri la fel de dificile.

    
    Spre deosebire de "crinii campului" si "pasarile cerului", care nu se pot abate de la telul care le-a fost fixat - singurul pe care au sa-l implineasca - , omul se poate amagi, poate aprecia gresit, poate rata si poate trai visand necontenit triumfuri interzise."

Fragmentele de mai sus ii apartin lui Gabriel Liiceanu, sunt din volumul "Despre limita"

Snapshot-ul imi apartine mie, si nu degeaba l-am pus in pagina acolo :p

Este ruta unei ture pe bicicleta pe care vreau sa o fac vara asta:

Mangalia - Nesebar = 100 km.
Tren  joi ora 19:00 Bucuresti - Mangalia (pe cat posibil cu niste somn facut in tren)
Pe bicicleta pana in Vama Veche, pentru campare pana vineri dimineata.
Vineri Vama Veche - Nesebar. Halta 3 - 4 ore in Balchik.
Sambata : Nesebar...
Duminica : Nesebar - Mangalia : 100 km, 
luat tren rapid Mangalia -  Bucuresti (sosire sperata : nu mai tarziu de 24:00, 1 noaptea)


Asta fiind un prim draft, caci habar n-am ce trenuri sunt, la ce ore, daca exista camping in, sau langa Nesebar; toate astea raman de aflat si de ... hotarat :)))