Blue

Exact asa cum pe 1 ianuarie am cumparat-o pe BB, si era ziua lui Mircea (si nici nu il cunoasteam la vremea aia), la fel acum pur si simplu s-a intamplat ca am cumparat-o pe Blue azi, de ziua lui Stefan.
Ma uit la ea, cat e de frumoasa.

Am facut pe seara prima tura impreuna.
Cand am mers pe a lui Stefan imi facusem o impresie vaga ca nu prea ma descurc, erau si niste coborari mai abrupte pe stradutele ale din Trivale si eu abia stateam pe Pelizzoli a lui de `jde sute de euro, (desi - dupa parerea lui - era fix marimea mea de cadru); mi se parea greu de controlat si periculos (si cu atat mai fascinant cat de bine o controla el)

In concluzie, invat din nou, de la zero, sa merg pe bicicleta, pentru Blue :) (Bine ca n-am mai ajuns in tura de dimineata, as fi fost clar in pericol, la viteza cu care se merge, si i-as fi pus si pe ceilalti in pericol).

O bicicleta cursiera este ALTCEVA.
Este MULT mai impetuoasa.
Toate denivelarile se pot termina cu o cazatura daca nu tii TOT TIMPUL FOARTE strans ghidonul.
Cel mai dificil, totusi, mi s-a parut sa imi gasesc coordonarea in noua pozitie, planul trunchiului  coborand inspre orizontala, aproape. A trebuit, insa, sa imi inabus sentimentul de nesiguranta, pentru a sta, in cele din urma, cu mana in imediata vecinatate a franei :D 

Am mers pe langa cheiul Dambovitei pana la Podul Basarab.
Cred ca am franat in astia 7 km mai mult decat la coborarea de la Manastirea Ciolanu :)) Blue merge prea repede pentru cat o pot eu controla la momentul actual, in fine, sper sa nu mor din cauza ei.

Bine-ai venit in viata mea, Blue :)

(Cu multumiri lui Marius, care in afara de faptul ca mi-a dat-o, mi-a si explicat cate ceva, pentru pana, accesorii, etc. )