Bucuresti - Oltenita

M-a luat Mircea la Oltenita, ieeee!! :)
Adica 120 de km pe bicicleta. Pedalat intre 8:30 si 14:30, cu foarte mici pauze.
Frumoasa de tot portiunea dintre Daia si Oltenita. Sunt vreo 3 coborari senzationale. Si lungi de tot.
Am transpirat rau, desi am fost chiar subtire imbracata . Am ajuns la vorba lui Stefan: or fi naspa, dar sunt comode hainele de ciclism. Va TREBUI sa ma imbrac in asa fel incat sa nu stau uda pe spinare in frig.
Desi, din cate vad, nu am facut pneumonie :))) Probabil ca va trebui sa ajung in spital ca sa accept sa ma imbrac in haine colante, colorate tipator si inscriptionate cu texte ciudate (ala cu Baleares ma scoate din minti...sunt f frumoase insulele alea dar ce treaba am eu cu ele?)
Traseul a traversat cel putin 4 (PATRU) Rezervatii naturale Comana, chiar am crezut ca am halucinatii la unul din ele si am vrut sa ma intorc sa ma mai uit o data la indictorul ala scris cu maro. Se pare ca toate 4 erau una si aceeasi, insa e mult mai mare decat imi imaginam eu. In orice caz, am ramas cu sechele, cum ne apropiam de ceva ce semana a padure eram deja cu ochii dupa indicatorul cu rezervatia naturala Comana :))

E chiar dragut in centru, in Oltenita.
Trenul a fost execrabil. La cererea insistenta a nasului, si spre stupoarea noastra resemnata, biclele (Alfa si Omega lui Mircea si iubita mea BB) au fost condamnate sa calatoreasca in...si anume WC-ul ultimului vagon. Dupa ce am vazul fluxul ascendent si descendent de calatori in fiecare statie, am inteles si noi ca omul avea MARE dreptate.
Dupa cateva momente de ingrijorare ale lui Mircea la vederea calatorilor, imprietenirea cu ei (la initiativa mea, care am oferit guma de mestecat unei pusoaice care ma fixa atenta si cuminte din brate de la mami a ei, in timp ce eu faceam baloane, atat cat ma pricep eu sa fac :D and I think I suck at this) ce s-a intamplat dupa, cred ca a fost o mare si placuta surpriza pt Mircea in ce priveste omenii in general, tiganii in particular, si in foarte particular, cum prezenta femeilor, in orice loc pe planeta asta, (fie si in cel mai jegos si inghesuit tren personal ruta Oltenita - Bucuresti), schimba aerul, culoarea si directia in care se orienteaza toate energiile lumii.

Bine, acuma ma intreb cu oarecare ingrijorare daca Mircea nu s-a plictisit sa nu se mai intample nimic dramatic in tura asta si totul sa mearga cum nu se poate mai smooth :))
Ca demult il banuiesc ca e dependent de situatiile critice :)))))))))))))))))))

pizza din Oltenita a fost excelenta, berea la fel.
insa capac a pus geaca oferita de chelner cu un gest de o modestie si simplitate dezarmante, la intrebarea mea daca au cumva sa imi imprumute pe timpul cat stam la masa, o geaca sau haina de lucru a cuiva, cat imi las geaca si puloverul la uscat, fiind transpirata fleasca pe toate cele 3 randuri de haine. cand am pleca de la pizza, toate cele 3 randuri erau din nou uscate ca la pecarea de acasa.

sosirea in Bucuresti ne-a prilejuit descoperirea unei gari bucurestene de care nici unul din noi nu mai auzise vreodata, gara Republica (!?!), din marginea  exterioara a sectorului 3, pe la Industriilor, din Industriilor am iesit in Bd. Basarabia, si tot inainte pana la Piata Muncii, pe urma fiecare spre casa lui

ca sa parafrazez un cantec foarte in voga, I follow torrents :p