Alexandru Balaci, in cuvantul inainte de la "Salul negru":
"Esenta lumii personajelor lui Pirandello, de relativism psihologic, de scepticism dizolvant, de irationalism, chiar, putea sa fie sintetizata astfel de catre autor: "...noi nu cunoastem decat o parte din noi insine, si cea mai mica..." Lumea reprezentata in teatrul pirandellian este descompusa subiectiv. El neaga unitata personalitatii umane, careia ii atribuie infinite atitudini, stari si contradictii. Se teoretizeaza despre instabilitatea eului. Este refuzata realitatea obiectiva, nu exista adevar absolut sau minciuna, virtute sau pacat, oamenii - personaje pirandelliene - sunt papusi, ale caror sfori sunt manuite de un destin adevers sau orb.Omul este incarcerat intre ziduri invizibile si nu poate comunica din claustrarea sa. In el exista insa visul mirific al unor tari indepartate, utopice, ca tot atatea cautari si simboluri catre care aspira, insetat si nelinistit, cu toata constiinta deplina ca atingerea unor asemenea taramuri de vis este cu neputinta. Aceasta atitudine lucida, aceasta dedublare a personajului, L.P. a numit-o "umorism". Coexistenta poetului creator de vise, de realitati iluzorii si a criticului necrutator, capabil sa rada, homeric si tragic, de denuntarea realitatii aparente."

In alta ordine de idei, Lucian Mandruta recunoaste ca "aproape ii e rusine sa se priveasca in oglinda, uitandu-se de unde a plecat in '92, intrand in presa ca sa schimbe lumea, si unde a ajuns, schimbat el de ea...".
Dar, happy end, spune ca mai trebuie sa suporte situatia asta doar pana in ianuarie; presupun ca in ianuarie ii expira contractul. Poor guy. Cati sunt ca el...mii!