vineri, 17 decembrie 2010

Spiritul de turma à l'intellectuel


Spiritul de turma à l'intellectuel

Oamenii care spun ca viata e ATAT de frumoasa, ca oamenii sunt ATAT de frumosi (cu, sau fara amedamente), care dau sfaturi despre cum trebuie traita viata pentru a te bucura cu adevarat de ea, dar, pe de alta parte, considera ca nu e indicat sa faci copii intr-o lume in care : se nasc, si asa, prea multi copii, sunt atatea razboaie si violenta, atatea probleme nerezolvate si atata nedreptate - sunt fie mincinosi (in sensul ca, de fapt, ei nu cred ca lumea/viata e un loc minunat), fie sunt egoisti-lenesi-lasi (si minciosi) care se folosesc de aceste scuze cu aura de awareness&responsability, pentru a ascunde (de multe ori chiar de ei insisi) aceast adevar mai putin flatant despre sine.
Majoritata celor care argumenteaza astfel sunt oameni educati si inteligenti, care (culmea!) se considera categoric responsabili si rationali.
Acest rationament se afla in contradictie flagranta si cu pozitivismul ca atitudine geerala de a privi viata, si cu discursul, de regula manifest, al acestora, vis-a-vis de importanta ASUMARII RESPONSABILITATII si a NECESITATII IMPLICARII.

In alta ordin de idei, la unii din ei cred ca se manifesta si o forma de spirit de turma, de care ei nici nu sunt constienti.

Cu siguranta acestia realizeaza ca, daca toata umanitatea va fi la fel de „rationala“ si „inteleapta“ ca ei, in maxim o suta si ceva de ani istoria umanitatii se va incheia, din prea mult rationalism. Dar, pornind de la un calcul probabilistic empiric, cosidera ca nu exista posibilitatea ca toata omenirea sa adopte, in acelasi timp, aceasta atitudine, si ca oamenii vor fi, cu sigurata, smart enough ca sa revina la ganduri mai bune atunci cand gluma se va ingrosa.
Nu stiu cati dintre ei isi pun, insa, intrebarea : cui predam mai departe stafeta? pe mainile cui lasam rezolvarea problemelor? Si, mai ales, de ce NOI trebuie sa fim rezonabili si sa incetam sa mai reproducem paradigma de viata pentru a face altor paradigme de viata? Paradigma NOASTRA nu este cumva chiar cea care TREBUIE replicata? Este acest act, in utimele lui consecinte, RATIONAL?

Sau, poate, nu ne pasa cu adevarat ce se va intapla cu lumea, dupa ce vom fi parasit scena?
Poat nici nu vrem sa rezolvam problemele. Sau u consideram ca avem vreo responsabilitate legata de ele.

Romania, in comparatie cu foarte multe alte locuri din lumea asta si cu alte culturi/societati, este mult mai linistita, mai putin dezechilibrata, mai frumoasa si mai prietenoasa (desi pentru a ajunge la concluzia asta trebuie sa faci ochii foarte mari cand te uiti in jur, si sa calatoresti nu numai in lumile bogate) si tocmai de aceea ar trebui sa intelegem ca pe o responsabilitate replicarea felului nostru de a trai viata.
Si pentru asta teoria nu ajuta la nimic. Pentru ca intr-o lume libera oamenii carora le va apartine aceasta lume isi vor trai viata asa cum au fost educati de mediul in care s-au format.

Si tocmai cei care ar avea cele mai ok lucruri de transmis, refuza sa transmita mai departe.
Our world, as we know it (si, curand, poate chiar in timpul vietii noastre, di ce in ce mai putin „as we know it“) va apartine celor care acum fac multi copii.
Think about this when you go to bed :p
LATER EDIT : "...nu e indicat sa faci copii intr-o lume in care : se nasc, si asa, prea multi copii, sunt atatea razboaie si violenta, atatea probleme nerezolvate si atata nedreptate..."    THEN WHY THE HELL DO YOU CARE SO MUCH ABOUT POLUARE, ECOLOGIE, ETC ETC ETC
...ca m-am enervat

6 comentarii:

  1. Unii, pur şi simplu nu au ce ştafetă să predea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. sper ca ai vazut Idiocracy
    si ca ai citit, sau stii ce sustine, in mare, Fukuyama,in Marea Ruptura

    P.S. Toti avem o stafeta de predat.
    Singura scuza acceptabila pentru a refuza sa faci asta este saracia.
    Din pacate lumile cu cea mai mare saracie sunt mult mai fertile decat cele bogate.
    Ar trebui sa fie rasturnate tendintele. Lumea bogata sa redevina fertila, iar lumea saraca sa tempereze ritmul de reproducere.
    Chiar sunt curioasa: poate ONU sa impuna unei tari sa introduca limitarea nr.lui de copii pe care ii poate avea o familie?

    RăspundețiȘtergere
  4. comentariu ala lung de aseara l-am reformulat, pentru a ma face mai bine inteleasa (cu majuscule ce am adaugat azi):
    A, perfect, daca NU simti dorinta de a manifesta afectiune, grija, protectie, de a ajuta si indruma o mica fiinta,
    daca...(ERA UN NONSENS IN SINE CE SPUSESEM AICI)...
    sau daca nu exista nici un ideal pe care eventuali urmasi ai tai sa fie inspirati de tine sa continue sa il caute, no problem.

    Dar asuma pana la capat situatia asta si nu te ascunde dupa fashionable excuses.
    Cine o sa continue lupta pentru ceva pentru care tu lupti acum?
    Asta in cazul in care lupti pentru ceva (altceva decat propria dezvoltare, incantare, placere) care atinge viitorul mai indepartat decat limita naturala de timp a propriei tale vieti.
    Nu exista nimic legat de viitorul lumii in care traiesti, fata de care sa simti dorinta sa evolueze intr-un anume fel? (DE OBICEI, OAMENII CARE SE PREVALEAZA DE ARGUMENTELE DESPRE CARE VORBEAM IN INSEMARE, AU UNA, SAU MAI MULTE, „CAUZE“ PENTRU CARE LUPTA)
    ALTFEL, CU CE DREPT ITI MANIFESTI TU EXIGENTELE TALE FATA DE O LUME CARE VA VENI DUPA TINE, ATATA TIMP CAT NIMIC AL TAU (CUM AR FI URMASII TAI) NU VA APARTINE ACELUI TIMP? ARGUMENTUL ECOLOGIST, DE EXEMPLU, „PENTRU GENERATIILE VIITOARE“ NU POATE FI ASUMAT DE O PERSOANA CARE INTENTIONEAZA SA NU AIBA NIMIC DE A FACE CU GENERATIILE VIITOARE.
    AR FI CA SI CUM AR SPUNE : PASTRATI-VA ECONOMIILE IN LEI IN BANCI ROMANESTI, DAR EL, PERSONAL, SI LE TINE IN EURO, IN ELVETIA. SAU CEVA DE GENUL ASTA.

    P.S.Sper ca am inteles sensul in care intelegeai "nu au ce stafeta sa predea" (desi probablistic vorbind istoria schimburilor noastre de comentarii indica o rata foarte mare a confuziilor) (tu esti atat de zgarcit cu cuvintele, parca ti-ar fi frica sa nu se termine, eu trebuie sa trag de tine sa devii mai explicit...eu, pe de alta parte, ma pierd in lungi, detaliate si emotionale tirade, diluand esenta a ce vreau sa spun...) ma straduiesc cat pot sa deprind felul cum sunt construite ideile din spatele putinelor cuvinte pe care le lasi sa iasa afara

    sau te refereai strict la stafeta materiala? ca nu au ce sa le lase in termeni de avere, la propriu?
    da, sigur, daca abia te descurci tu, cel mai responsabil lucru este sa nu aduci pe lume un copil. asta fara nici un dubiu.
    dar daca ai fi asistat la niste discutii la care am asistat eu, despre cat de multi bani sunt suficienti ca sa faci un copil si sa ii poti ASIGURA viitorul, ai intelege de ce sunt furioasa (de obicei intrebarea pe care si-o pun, DE FAPT, respectivii, este cat de multi bani sunt suficienti ca sa TE ASIGURI tu ca nu te va deranja prea mult copilul din comoditatile, obisnuintele, confortul, libertatea fara de care nu concepi sa mai traiesti)

    ASEARA UITASEM CEVA FOARTE IMPORTANT. SUNT DE PARERE CA UNORA AR TREBUI SA LI SE INTERZICA SA FACA COPII. NU TOTI SUT APTI PENTRU A AVEA GRIJA DE CINEVA.
    DAR ASTA E O CU TOTUL ALTA DISCUTIE.

    RăspundețiȘtergere
  5. Citeam comentariul lung şi nu prea mă dumiream cum să răspund la toate întrebările.
    Dar am văzut ce ai scris la sfârşit şi mi-am dat seama că avem o problema mare, mare de tot.
    Cum adică să interzici ceva cuiva? Singurele exemple pe care le am în minte, referitoare la problema de mai sus, nu sunt foarte măgulitoare.
    Aş mai avea o curiozitate, dacă-mi permiţi. Şi cine va decide cine e apt şi cine nu?
    Da, am văzut Idiocracy.

    RăspundețiȘtergere
  6. :( as fi fost mai degraba curioasa daca si tie ti se pare atitudinea pe care o criticam ca fiind ipocrita si mai degraba iresponsabila, considerand cat e de contagioasa (si asta mai ales pentru ca vine in "intampinare" curentului individualismului-consumerist-hedonist), si estimand consecintele pe termen lung


    da, stiu ca nu are nimeni dreptul sa stabileasca cati copii pot sau nu sa faca oamenii.
    China a impus cetatenilor o astfel de masura. (ceea ce face China o tara nedemocratica, nu? da, stiu...)

    cat despre cine e apt si cine nu, exista in toata lumea un cod, lege, procedura, mecanism institutional, prin care o autoritate insarcinata cu protectia copiilor are legitimitatea de a decade din drepturile parintesti pe cei care au incalcat flagrant principiile respective.
    din pacate acest mecanism intervine atunci cand raul asupra copiilor a fost deja facut si nici nu ii impiedica pe respectivii sa isi exercite in continuare dreptul de a procrea (cel putin din cate stiu eu).

    [uite, de exemplu, opinia mea personala este ca barbatii care refuza sa isi asume responsabilitatea (materiala si de participare la viata copilului) fata de proprii copii trebuie sterilizati.asta i-ar face pe barbati, in general, si mult mai dornici sa foloseasca prezervativele,cred.
    am vazut un documentar la MTR despre problema violurilor si a numarului enorm de femei care cresc sigure copiii]

    discutia asta m-a trimis la alte doua filme, Longford si Profetul, amandoua foarte misto

    RăspundețiȘtergere

So ?