Doi oameni frumosi (de fapt trei) isi puneau intrebarea aici „de ce fac oamenii copii“.
O sa raspund, neintrebata, in numele meu.
Mi se parea singurul mod de a rasplati minunea de a exista.
N-am stiut cum altfel sa multumesc pentru viata.
Nimic altceva nu mi s-a parut ca ar fi o multumire pe masura pentru faptul ca am avut ocazia sa fiu aici si acum, sa simt, sa vad, sa inteleg, sa ma bucur si sa ma doara, sa fiu alaturi altora, sa fiu martora si sa aplaud minuni create de suflete frumoase, sa incerc sa repar raul facut de cei fara suflet din jurul meu.
Si am crezut ca numai dand mai departe darul, il voi „bine-merita“.
Si pentru ca „trebuie sa ai grija de floarea ta“, si in lume trebuie sadite multe flori frumoase de care sa avem foarte multa grija, daca vrem ca lumea sa fie plina de flori. Altfel, nu se stie cu ce se va umple lumea.
Si mie imi place sa am grija.
Dar ca sa intelegi asta trebuie sa ajungi sa cuprinzi frumusetea inegalabila a darului primit.
Si, foarte important, sa nu consideri ca il meritai, deja, inca inainte de a-l primi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
So ?